Post by Wayne Hall on Apr 27, 2023 21:07:47 GMT -5
Gândește "Occidentul" în mod coerent cu privire la armele nucleare?
Wayne Hall
Anii 1980 au fost deceniul Mișcării nealiniate împotriva armelor nucleare. Linia politică a Mișcării Nealiniate era diferită de cea a mișcărilor antinucleare controlate de Partidul Comunist, care se inspirau din diplomația sovietică. Curentul Nealiniaților a beneficiat de o oarecare acoperire politico-partidară din partea partidelor eurocomuniste. Acesta a afirmat că "nu există arme nucleare bune și rele". Implicații: Armele nucleare sovietice sunt rele. Pentru a fi consecventă, mișcarea ar fi trebuit să ceară dezarmarea nucleară sovietică atunci când URSS s-a dezintegrat, în special pentru că la început nu era clar dacă Elțîn va fi mai bun sau mai rău decât Gorbaciov. Unii dintre noi au cerut, într-adevăr, dezarmarea nucleară unilaterală sovietică.
Politica NATO a fost pentru îndepărtarea armelor nucleare sovietice din Kazahstan, Belarus și Ucraina. Dar nu și din Rusia. De ce nu din Rusia? Ei bine, pentru început, acest lucru ar însemna abolirea boghiului nuclear rusesc. Ce justificare ar putea exista atunci pentru armele nucleare ale NATO? Mișcarea nealiniaților împotriva armelor nucleare era în mod evident confuză. De ce nu au ridicat cererea de dezarmare nucleară a Rusiei? Își petrecuseră anii optzeci ridiculizând ideile de "descurajare nucleară".
Elțîn s-a dovedit a fi (sau cel puțin a părea) chiar mai deschis la ideile de dezarmare nucleară a Rusiei decât fusese Gorbaciov. Mișcarea nealiniaților împotriva armelor nucleare a denunțat NATO pentru fraudă. Chiar și purtătorii de cuvânt oficiali au recunoscut că armele nucleare erau "mai mult de utilitate politică decât militară". Cu alte cuvinte, ele erau inutile, cu excepția politicienilor (și a jurnaliștilor). Suedezii au recunoscut inutilitatea atunci când șoimul nuclear Olof Palme și-a schimbat dungile și a devenit un activist antinuclear, prezidând dezarmarea nucleară unilaterală a Suediei. Dezarmarea nucleară unilaterală a Rusiei ar fi fost o lovitură strălucită în ochi pentru șmecherii conservatori care râdeau mereu: "Dacă vreți dezarmare nucleară unilaterală, recomandați-o sovieticilor!"
Din martie 2023, caracterul inutil al armelor nucleare rusești a fost confirmat. În martie, o provocare a fost pusă în scenă în interiorul Rusiei (de către Ucraina? De către NATO?), civili, inclusiv copii, fiind uciși și răniți. Putin a declarat că va exista o ripostă și, într-adevăr, a existat, în câteva zile. Un buncăr de comandă din Ucraina, aflat la patru sute de metri sub pământ (prea adânc atunci pentru tehnologia obișnuită de distrugere a buncărelor) a fost lovit de o rachetă hipersonică rusească Kinzhal și se presupune că sute de demnitari și personal NATO de rang înalt au fost uciși. Mass-media a fost destul de tăcută în această privință. Și destul de curând a început lumina gazului.
Dacă această lovitură de la Kinzhal caracterizează codul de etică pe care Rusia intenționează să îl urmeze în procesul său de fabricare a războiului, se confirmă caracterul superfluu al armelor nucleare rusești. Atacurile asupra civililor sunt pedepsite prin atacuri asupra conducerii de vârf a taberei care recurge la ele. Mașina de propagandă mediatică se dă acum peste cap pentru a striga că Kinzhals sunt "capabile nuclear". Și ce dacă? Este nevoie de o armă nucleară pentru a nimici conducerea politică aflată într-un buncăr? Se spune că Statele Unite au început să-și testeze propriile rachete hipersonice, dar testele de până acum au eșuat. Va fi acest eșec preludiul unei noi curse a înarmărilor sau al abandonării modului de a purta războaie din secolul XX, în special din 1914 încoace? Modul din secolul XX de politică în masă și de masacrare în masă a civililor?
Atunci când se studiază ideile apologeților lui Hitler, este ușor să se ajungă la concluzia că principala greșeală intelectuală a lui Hitler a fost aceea de a presupune că în categoria "oameni albi" intră și germanii. Presupun că burii au trebuit să învețe aceeași lecție în Africa de Sud.
Având în vedere acest lucru și având în vedere ipotezele "descurajării nucleare", care este o doctrină acceptabilă pentru albii din NATO, dar nu și pentru albii din Rusia, dacă nu se confruntă cu "faptul" că și ei au nevoie să fie "descurajați" să distrugă toată viața de pe planeta Pământ, noțiunile WOKE conform cărora "doar albii pot fi rasiști" devin de înțeles, iar interpretările greșite hitleriste ale predicției/recomandării Coudenhove-Kalergi(? ) a unei lumi de mulatri, în urma extincției "oamenilor albi", înălțabile într-un program lăudabil pentru viitorul acestei lumi.
Dacă rasismul nu poate fi depășit din punct de vedere intelectual, este evident că nu există alternativă la depășirea lui, sau la "încercarea" de a-l depăși, din punct de vedere biologic. Există o alternativă?
Mi se pare că logica dezvoltării rachetelor hipersonice de către Rusia, în special având în vedere modul în care pare să le folosească, este opusă motivelor conform cărora au fost dezvoltate inițial armele nucleare: adică elaborarea unui efect de "șoc și uimire" în masă. Se pare că rachetele hipersonice au ca scop introducerea preciziei militare: represaliile graduale, care până acum au fost folosite pentru a riposta la atacurile asupra civililor din propria tabără. Dar represaliile au fost izbitor de disproporționate, sugerând că se intenționează să se stigmatizeze cu adevărat atacurile lașe asupra civililor neînarmați. De fapt, să stigmatizeze războiul modern de distrugere în masă.
Dacă este adevărat că "Occidentul" este în urmă cu această tehnologie a rachetelor hipersonice, cum va răspunde? Prin lansarea unei curse a înarmării cu rachete hipersonice? Dacă îi va face Rusiei ceea ce tocmai i-a făcut Rusia în Ucraina, există o opinie larg răspândită că acest lucru va declanșa un război nuclear generalizat, pe care "Occidentul" pretinde că nu și-l dorește. Atunci care ar fi scopul de a avansa în tehnologia rachetelor hipersonice? Relații publice? Să fii primul de dragul de a putea spune că ești primul? Se spune că armele nucleare servesc mai mult scopurilor politice decât celor militare, dar aceste scopuri politice au de-a face cu efectul de "șoc și uimire", nu cu capacitatea de a lansa o lovitură de precizie asupra centrului nervos al inamicului (și de a declanșa astfel războiul nuclear pe care se presupune că se caută să îl evităm). Se va gândi "Occidentul" la acest lucru sau va continua oricum și va "încerca să recupereze și să depășească"? Gândește "Occidentul" în mod coerent la armele nucleare?
halva.proboards.com/post/2208
Wayne Hall
Anii 1980 au fost deceniul Mișcării nealiniate împotriva armelor nucleare. Linia politică a Mișcării Nealiniate era diferită de cea a mișcărilor antinucleare controlate de Partidul Comunist, care se inspirau din diplomația sovietică. Curentul Nealiniaților a beneficiat de o oarecare acoperire politico-partidară din partea partidelor eurocomuniste. Acesta a afirmat că "nu există arme nucleare bune și rele". Implicații: Armele nucleare sovietice sunt rele. Pentru a fi consecventă, mișcarea ar fi trebuit să ceară dezarmarea nucleară sovietică atunci când URSS s-a dezintegrat, în special pentru că la început nu era clar dacă Elțîn va fi mai bun sau mai rău decât Gorbaciov. Unii dintre noi au cerut, într-adevăr, dezarmarea nucleară unilaterală sovietică.
Politica NATO a fost pentru îndepărtarea armelor nucleare sovietice din Kazahstan, Belarus și Ucraina. Dar nu și din Rusia. De ce nu din Rusia? Ei bine, pentru început, acest lucru ar însemna abolirea boghiului nuclear rusesc. Ce justificare ar putea exista atunci pentru armele nucleare ale NATO? Mișcarea nealiniaților împotriva armelor nucleare era în mod evident confuză. De ce nu au ridicat cererea de dezarmare nucleară a Rusiei? Își petrecuseră anii optzeci ridiculizând ideile de "descurajare nucleară".
Elțîn s-a dovedit a fi (sau cel puțin a părea) chiar mai deschis la ideile de dezarmare nucleară a Rusiei decât fusese Gorbaciov. Mișcarea nealiniaților împotriva armelor nucleare a denunțat NATO pentru fraudă. Chiar și purtătorii de cuvânt oficiali au recunoscut că armele nucleare erau "mai mult de utilitate politică decât militară". Cu alte cuvinte, ele erau inutile, cu excepția politicienilor (și a jurnaliștilor). Suedezii au recunoscut inutilitatea atunci când șoimul nuclear Olof Palme și-a schimbat dungile și a devenit un activist antinuclear, prezidând dezarmarea nucleară unilaterală a Suediei. Dezarmarea nucleară unilaterală a Rusiei ar fi fost o lovitură strălucită în ochi pentru șmecherii conservatori care râdeau mereu: "Dacă vreți dezarmare nucleară unilaterală, recomandați-o sovieticilor!"
Din martie 2023, caracterul inutil al armelor nucleare rusești a fost confirmat. În martie, o provocare a fost pusă în scenă în interiorul Rusiei (de către Ucraina? De către NATO?), civili, inclusiv copii, fiind uciși și răniți. Putin a declarat că va exista o ripostă și, într-adevăr, a existat, în câteva zile. Un buncăr de comandă din Ucraina, aflat la patru sute de metri sub pământ (prea adânc atunci pentru tehnologia obișnuită de distrugere a buncărelor) a fost lovit de o rachetă hipersonică rusească Kinzhal și se presupune că sute de demnitari și personal NATO de rang înalt au fost uciși. Mass-media a fost destul de tăcută în această privință. Și destul de curând a început lumina gazului.
Dacă această lovitură de la Kinzhal caracterizează codul de etică pe care Rusia intenționează să îl urmeze în procesul său de fabricare a războiului, se confirmă caracterul superfluu al armelor nucleare rusești. Atacurile asupra civililor sunt pedepsite prin atacuri asupra conducerii de vârf a taberei care recurge la ele. Mașina de propagandă mediatică se dă acum peste cap pentru a striga că Kinzhals sunt "capabile nuclear". Și ce dacă? Este nevoie de o armă nucleară pentru a nimici conducerea politică aflată într-un buncăr? Se spune că Statele Unite au început să-și testeze propriile rachete hipersonice, dar testele de până acum au eșuat. Va fi acest eșec preludiul unei noi curse a înarmărilor sau al abandonării modului de a purta războaie din secolul XX, în special din 1914 încoace? Modul din secolul XX de politică în masă și de masacrare în masă a civililor?
Atunci când se studiază ideile apologeților lui Hitler, este ușor să se ajungă la concluzia că principala greșeală intelectuală a lui Hitler a fost aceea de a presupune că în categoria "oameni albi" intră și germanii. Presupun că burii au trebuit să învețe aceeași lecție în Africa de Sud.
Având în vedere acest lucru și având în vedere ipotezele "descurajării nucleare", care este o doctrină acceptabilă pentru albii din NATO, dar nu și pentru albii din Rusia, dacă nu se confruntă cu "faptul" că și ei au nevoie să fie "descurajați" să distrugă toată viața de pe planeta Pământ, noțiunile WOKE conform cărora "doar albii pot fi rasiști" devin de înțeles, iar interpretările greșite hitleriste ale predicției/recomandării Coudenhove-Kalergi(? ) a unei lumi de mulatri, în urma extincției "oamenilor albi", înălțabile într-un program lăudabil pentru viitorul acestei lumi.
Dacă rasismul nu poate fi depășit din punct de vedere intelectual, este evident că nu există alternativă la depășirea lui, sau la "încercarea" de a-l depăși, din punct de vedere biologic. Există o alternativă?
Mi se pare că logica dezvoltării rachetelor hipersonice de către Rusia, în special având în vedere modul în care pare să le folosească, este opusă motivelor conform cărora au fost dezvoltate inițial armele nucleare: adică elaborarea unui efect de "șoc și uimire" în masă. Se pare că rachetele hipersonice au ca scop introducerea preciziei militare: represaliile graduale, care până acum au fost folosite pentru a riposta la atacurile asupra civililor din propria tabără. Dar represaliile au fost izbitor de disproporționate, sugerând că se intenționează să se stigmatizeze cu adevărat atacurile lașe asupra civililor neînarmați. De fapt, să stigmatizeze războiul modern de distrugere în masă.
Dacă este adevărat că "Occidentul" este în urmă cu această tehnologie a rachetelor hipersonice, cum va răspunde? Prin lansarea unei curse a înarmării cu rachete hipersonice? Dacă îi va face Rusiei ceea ce tocmai i-a făcut Rusia în Ucraina, există o opinie larg răspândită că acest lucru va declanșa un război nuclear generalizat, pe care "Occidentul" pretinde că nu și-l dorește. Atunci care ar fi scopul de a avansa în tehnologia rachetelor hipersonice? Relații publice? Să fii primul de dragul de a putea spune că ești primul? Se spune că armele nucleare servesc mai mult scopurilor politice decât celor militare, dar aceste scopuri politice au de-a face cu efectul de "șoc și uimire", nu cu capacitatea de a lansa o lovitură de precizie asupra centrului nervos al inamicului (și de a declanșa astfel războiul nuclear pe care se presupune că se caută să îl evităm). Se va gândi "Occidentul" la acest lucru sau va continua oricum și va "încerca să recupereze și să depășească"? Gândește "Occidentul" în mod coerent la armele nucleare?
halva.proboards.com/post/2208